Mesajul lui Traian Băsescu la Forumul Românilor de la Madrid

”Obiectivele vizitei au fost trei. Principalul obiectiv a fost să contribui la coagularea organizaţiilor româneşti din străinătate la nivelul Europei şi, dacă este posibil, la nivel mondial, având în vedere participarea multor organizaţii de pe alte continente. Încă nu am un rezultat. rezoluţiile Forumului se dau probabil al această oră. Vreau să cred că mesajul pe care l-am transmis participabţilor, celor peste 300 de participanţi, a fost unul care a ajutat la realizarea unei coagulări a organizaţiilor românilor din străinătate. Un al doilea obiectiv a fost să constat evoluţiile în relaţiile statului român cu proprii-i cetăţeni care lucrează în Spania. Am constatat că, în raport cu solicitările pe care le-au făcut la vizitele anterioare din Spania, inclusiv la vizita de stat de anul trecut, există îmbunătăţiri în activitatea consulară, dar şi în efortul de a sprijini familiile de români, copiii în mod deosebit, să continue să înveţe la şcoală în limba română. Aici vă pot da un exemplu, dacă în anul şcolar trecut erau 22 de profesori români care predau copiilor limba română, acum sunt 106 profesori în acest an şcolar, care predau limba română, toţi selectaţi dintre românii care se aflau deja în Spania, deci, profesori care se ocupau cu alte activităţi. De asemeni, un alt obiectiv a fost consolidarea legăturilor cu administraţiile locale, unde sunt concentraţi români. În acest sens, am avut avut întâlniri cu primarului oraşului Alcala de Henares, un oraş de 200.000 de locuitori, din care 20.000 sunt români. De asemeni, am avut o întâlnire cu preşedinta comunităţii Madrid, dna Esperanza Aguirre, în regiunea Madrid trăind circa 400.000 de români. Am constatat o îmbunătăţire a relaţiilor acestora şi a instituţiilor pe care le conduc cu organizaţiile românilor din regiunile unde ei activează. De asemenea, am constatat că administraţiile locale au fost în măsură să pună la dispoziţia comunităţilor de români terenuri pentru construcţie de biserici. Nu în ultimul rând, am constatat că administraţiile locale şi-au asumat costurile materiale cu funcţionarea şcolilor în limba română în şcoli din administrarea lor. În sfârşit, o altă constatare pe care am făcut-o este că bisericile rămân cel mai puternic factor de coagulare a comunităţilor de români. Ca şi în Italia, şi în Spania am constatat uşurinţa cu care românii se concentrează în jurul bisericilor, în parohiile pe care acestea le au în responsabilitate, fie că sunt biserici ortodoxe, biserici adventiste sau biserici penticostale, lucrul valabil şi pentru bisericile greco-catolice. Un lucru care ar trebui semnalat este constatarea că şi în Spania Biserica Catolică îşi menţine generozitatea faţă de români, cedând un mare număr de biserici catolice pentru a se sluji în ele, pentru a se face slujbele ortodoxe. O constatare neplăcută şi chiar aş dori să aveţi curiozitatea să citiţi Legea 299/2007, lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni. Este vorba de sprijinul pe care prin lege Parlamentul României şi Guvernul României sunt obligate să le acorde românilor din afara ţării. O să vă dau un singur exemplu: dacă în 2007 bugetul pentru Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a fost de 20 de milioane de lei, bugetul pentru anul acesta a fost de 10 milioane de lei, din care cinci milioane au trebuit plătiţi în contul datoriilor de anul trecut. Practic, pentru anul acesta Guvernul şi Parlamentul au alocat pentru românii de pretutindeni 5 milioane de lei, ceea ce înseamnă circa 1,4 - 1,5 milioane de euro. În condiţiile în care aceşti oameni trimit acasă anual şapte miliarde de euro, care echilibrează balanţa de plăţi externe a României şi evită în acest fel împrumuturi de 7 miliarde de lei pentru a ne acoperii deficitul de cont curent. Atât merită românii de pretutindeni, după factorul politic din România, în condiţiile în care ei asigură sistemului bancar românesc 7 miliarde de euro, doar 1,3 milioane de euro destinat sprijinirii lor. Ca să înţelegeţi cât de meschină este abordarea celor care propun şi adoptă bugetul, o să vă spun că pentru forumul organizat la Madrid, acum, administraţia comunităţii locale din Madrid a alocat o sumă care depăşeşte tot bugetul Departamentului pentru Românii din Străinătate. Pentru ca manifestarea să poată avea loc cu cei circa trei sute de reprezentanţi, administraţia locală din Madrid a alocat costul de transport pentru participanţi, costul de cazare a participanţilor, costul pentru spectacolul pe care artiştii români l-au dat ieri în piaţa publică, şi artişti destul de scumpi. Asta este diferenţa dintre ceea ce declarăm când este vorba de respectul pentru românii de pretutindeni şi ceea ce facem când este vorba despre ei. V-aş ruga să aveţi curiozitatea totuşi să vă uitaţi în Legea 299/2007, să vedeţi ce atribuţiuni revin prin lege Parlamentului şi Guvernului şi să constataţi cât de mare este diferenţa între ce este de făcut şi ce fac în mod real. Am convingerea că pentru aceşti oameni, cei care au decis diminuarea bugetului pentru românii din afara frontierelor… ªi ei sunt circa zece milioane în total, circa zece milioane de români care trăiesc în afara frontierelor, sigur, nu mă refer numai la cei plecaţi după Revoluţie, sunt şi cei dinainte de Revoluţie care au deja generaţii de când locuiesc acolo, dar îşi menţin cetăţenia română şi naţionalitatea română şi-o revendică, deci aceşti oameni care trimit în ţară 7 miliarde de euro anual, atât merită din punct de vedere al instituţiilor noastre: 1,3 milioane de euro alocate efectiv anul acesta. Cred că statul român trebuie să reununţe la a mai batjocori românii de pretutindeni prin neimplicarea în sprijinirea acţiunilor lor, fie că sunt acţiuni culturale, acţiuni economice, acţiuni de promovare a României, acţiuni de consolidare a vieţii interne a comunităţilor de români. A nu îi sprijini acum, când au mai mare nevoie de noi, înseamnă a-i abandona şi a confirma că pentru unii politicieni, românii din afara frontierelor au rămas tot la starea la care au fost etichetaţi multă vreme de presă, nişte căpşunari. Ei sunt cei care au făcut posibil ca România să aibă un deficit al balanţei comerţului exterior echilibrat, prin contribuţiile lor, şi pentru aceasta trebuie să le fim recunoscători. Aş încheia, exprimând public regretul că s-au găsit politicieni care, dacă ar fi citit Legea 299, constatau că aveau mari responsabilităţi faţă de românii din străinătate, dar s-au găsit politicieni să încerce să politizeze acest forum, pe care statul român nu a fost în stare, deşi avea obligaţia să organizeze un congres anual al românilor de pretutindeni, dar statul român nu a fost în stare să îl organizeze, şi atunci cel mai uşor lucru lucru este să încerci să depreciezi sau să politizezi un asemenea eveniment. Eu nu spun că acolo nu au fost partide care, în mod neinspirat, sau organizaţii care în mod neinspirat, au afişat însemnele vreunui partid, însemnele înregistrate ale vreunui partid, sau nu au fost partide care şi-au afişat, de asemenea, însemnele culturale manifestate prin fluierături sau huiduieli - sunt însemnele lor - sau nu au fost impostori care, în calitate de candidaţi pentru românii din diaspora, s-au prezentat sub titlul de înalţi reprezentanţi ai Guvernului pentru românii din străinătate. Sigur, impostura funcţionează în toate palierele ei, dar noi avem obligaţia să luăm gestul românilor care încearcă să organizeze, din păcate, fără sprijinul statului român, pe care l-au cerut în ultimă instanţă, învitând să participe la acest forum pe preşedintele României, văzând că instituţiile abilitate pur şi simplu nu respectă legea şi nu respectă obligaţiile pe care le au, prin lege, faţă de românii din străinătate… Acesta este comentariul meu. Voi rămâne profund angajat până la capătul mandatului faţă de problemele românilor din străinătate. Am făcut acest lucru din 2005, n-am pierdut ocazia întâlnirilor cu aceşti oameni şi a discuţiilor cu ei, n-am pierdut ocazia să încerc să-i sprijin în solicitările lor ori de câte ori am revenit în ţară şi în continuare voi rămâne ataşat faţă de ei, pentru că a-i neglija înseamnă a neglija o populaţie de români cât jumătate din populaţia actuală a României. Repet, circa zece milioane de români trăiesc în străinătate şi dincolo de intervenţiile oficiale pe care le voi face, dacă mai este nevoie… ministrul de externe şi şeful Departamentului pentru Românii de Pretutindeni m-au însoţit, deci ar trebui să nu mai fie nevoie de nici o altă intervenţie, guvernul ştie ce am constatat acolo, dar fac şi un apel public la instituţiile statului român, în mod deosebit Parlament şi Guvern, să-şi facă datoria faţă de cei circa zece milioane de români aflaţi în străinătate, oameni care nu contenesc să gândească şi să simtă româneşte şi să-şi iubească ţara de origine. Vă mulţumesc mult, vă doresc o seară plăcută!”