Acasa
Muzeul Satului a intrat in peisajul capitalei ca o institutie de mare importanta, dar mai ales el face parte din sufletul bucurestenilor care isi regasesc aici radacinile si uneori pierduta puritate a lumii de miracol care a fost satul romanesc - adica acel loc in care se afla, pentru cei mai multi dintre noi, casa bunicilor si implicit casa povestilor frumoase ale copilariei.
Odata intrat in Muzeul Satului, lumea se schimba, iar timpul are alt inteles. Traiesti in acel "illo tempore" in care nu exista aparate de masura a curgerii orelor si in care intelegi, iluminat, ca "vesnicia s-a nascut la sat", iar Muzeul Satului o conserva si o face cadou generatiilor ce vor urma si vor dori sa stie din ce neam se trag.
Ideea organizarii Muzeului Satului a apartinut marelui carturar, sociolog si filozof, Dimitrie Gusti, initiator si conducator al "Scolii sociologice de la Bucuresti". Acesta, in cadrul Catedrei de Sociologie a Universitatii din Bucuresti, a organizat - intre anii 1925-1935 - o serie de cercetari interdisciplinare in 60 de sate din diferite regiuni ale Romaniei. Lucrarile pentru amenajarea muzeului au inceput in luna martie a anului 1936. A fost amenajat un teren in suprafata de 4500 de mp amplasat "la sosea". Proiectul a fost sustinut moral, dar si material de Fundatia Culturala Regala "Principele Carol". Sarcina constructiei muzeului a fost incredintata lui H. H. Stahl si lui Victor Ion Popa, ultimului revenindu-i partea cea mai dificila, aceea a proiectarii acestui ansamblu.
Muzeul Satului si-a deschis portile pentru public pe 9 mai 1936. Intentia ctitorilor a fost sa recreeze, intr-un cadru natural adecvat (pe malul lacului Herastrau), modul de viata si personalitatea taranului roman.
Cele mai vechi case taranesti dateaza din secolul al XVII-lea si sunt originare din toate zonele Romaniei. Au fost aduse in muzeu monumente de mare originalitate si unicitate: Zapodeni, judetul Vaslui (sec. al XVII-lea), biserica Rapciuni, judetul Neamt (1773), Berbesti, judetul Maramures (1775), Surdesti, judetul Maramures, (sec. al XVIII-lea), Curteni, judetul Vaslui (1844), Bancu, judetul Harghita (1862), Straja, judetul Suceava (sec. al XVIII-lea), Jurilovca, judetul Tulcea (1898), doua bordeie din judetele Olt si Dolj, ambele databile in sec. al XIX-lea, etc.
De la 29 de gospodarii s-a ajuns aztazi la 345 de monumente si 51 450 de obiecte organizate in colectii de patrimoniu dupa principiile muzeologiei moderne.
Gospodariile sunt compuse din locuinte si anexe, pe unele regasindu-le si astazi in satul romanesc. Casele sunt adaptate la mediul din care provin, lucru vizibil si in folosirea materialelor de constructii, proportiilor si planurilor adecvate fiecarei zone.
Monumentele, in totalitate originale, sunt marturii de viata traditionala romaneasca, dar in acelasi timp constituie si ilustrarea unei anume conceptii muzeologice si de prezervare a patrimoniului construit.
Bogatul patrimoniu cultural material si imaterial este pus in valoare in cadrul programelor culturale pe care muzeul le organizeaza respectand secventialul caracteristic al sarbatorilor (Dragobetele, Floriile, Sfintii Petru si Pavel, Ziua Crucii, Sfanta Sarbatoare a Craciunului), prilej cu care au loc targuri ale mesterilor populari, sezatori, spectacole legate de datinile si obiceiurile specifice de peste an.
Muzeul se bucura de un numar de vizitatori foarte mare, aproape 350 000 pe an. Muzeul Satului a devenit o scoala in care un numar mare de copii invata cu placere istoria "pe viu"; oferta educationala este vasta: de la ateliere de pedagogie muzeala, la tabara de creatie "Vara pe ulita", 1 iunie - Ziua Copiilor. A devenit de asemenea o scoala de muzeologie recunoscuta in tara si in strainatate, a devenit un centru de cercetare si de documentare asupra vietii traditionale a satului, dar si ale urbanului, adoptand cele mai noi metode de cercetare.
Muzeul Satului este locul unde poti strabate Romania in cateva ore, te poti intalni cu traditia, te poti bucura de o plimbare inedita prin lumea satului romanesc.
La hanul La Bariera se poate poposi pentru o gustare din gastronomia traditionala, un pahar de vorba si buna dispozitie.
Muzeul Satului a fost, este si va ramane pastratorul sufletului "satului romanesc" integrat in cultura europeana.
Casa veche in Muzeul Satului
Odata intrat in Muzeul Satului, lumea se schimba, iar timpul are alt inteles. Traiesti in acel "illo tempore" in care nu exista aparate de masura a curgerii orelor si in care intelegi, iluminat, ca "vesnicia s-a nascut la sat", iar Muzeul Satului o conserva si o face cadou generatiilor ce vor urma si vor dori sa stie din ce neam se trag.
Ideea organizarii Muzeului Satului a apartinut marelui carturar, sociolog si filozof, Dimitrie Gusti, initiator si conducator al "Scolii sociologice de la Bucuresti". Acesta, in cadrul Catedrei de Sociologie a Universitatii din Bucuresti, a organizat - intre anii 1925-1935 - o serie de cercetari interdisciplinare in 60 de sate din diferite regiuni ale Romaniei. Lucrarile pentru amenajarea muzeului au inceput in luna martie a anului 1936. A fost amenajat un teren in suprafata de 4500 de mp amplasat "la sosea". Proiectul a fost sustinut moral, dar si material de Fundatia Culturala Regala "Principele Carol". Sarcina constructiei muzeului a fost incredintata lui H. H. Stahl si lui Victor Ion Popa, ultimului revenindu-i partea cea mai dificila, aceea a proiectarii acestui ansamblu.
Muzeul Satului si-a deschis portile pentru public pe 9 mai 1936. Intentia ctitorilor a fost sa recreeze, intr-un cadru natural adecvat (pe malul lacului Herastrau), modul de viata si personalitatea taranului roman.
Cele mai vechi case taranesti dateaza din secolul al XVII-lea si sunt originare din toate zonele Romaniei. Au fost aduse in muzeu monumente de mare originalitate si unicitate: Zapodeni, judetul Vaslui (sec. al XVII-lea), biserica Rapciuni, judetul Neamt (1773), Berbesti, judetul Maramures (1775), Surdesti, judetul Maramures, (sec. al XVIII-lea), Curteni, judetul Vaslui (1844), Bancu, judetul Harghita (1862), Straja, judetul Suceava (sec. al XVIII-lea), Jurilovca, judetul Tulcea (1898), doua bordeie din judetele Olt si Dolj, ambele databile in sec. al XIX-lea, etc.
De la 29 de gospodarii s-a ajuns aztazi la 345 de monumente si 51 450 de obiecte organizate in colectii de patrimoniu dupa principiile muzeologiei moderne.
Gospodariile sunt compuse din locuinte si anexe, pe unele regasindu-le si astazi in satul romanesc. Casele sunt adaptate la mediul din care provin, lucru vizibil si in folosirea materialelor de constructii, proportiilor si planurilor adecvate fiecarei zone.
Monumentele, in totalitate originale, sunt marturii de viata traditionala romaneasca, dar in acelasi timp constituie si ilustrarea unei anume conceptii muzeologice si de prezervare a patrimoniului construit.
Bogatul patrimoniu cultural material si imaterial este pus in valoare in cadrul programelor culturale pe care muzeul le organizeaza respectand secventialul caracteristic al sarbatorilor (Dragobetele, Floriile, Sfintii Petru si Pavel, Ziua Crucii, Sfanta Sarbatoare a Craciunului), prilej cu care au loc targuri ale mesterilor populari, sezatori, spectacole legate de datinile si obiceiurile specifice de peste an.
Muzeul se bucura de un numar de vizitatori foarte mare, aproape 350 000 pe an. Muzeul Satului a devenit o scoala in care un numar mare de copii invata cu placere istoria "pe viu"; oferta educationala este vasta: de la ateliere de pedagogie muzeala, la tabara de creatie "Vara pe ulita", 1 iunie - Ziua Copiilor. A devenit de asemenea o scoala de muzeologie recunoscuta in tara si in strainatate, a devenit un centru de cercetare si de documentare asupra vietii traditionale a satului, dar si ale urbanului, adoptand cele mai noi metode de cercetare.
Muzeul Satului este locul unde poti strabate Romania in cateva ore, te poti intalni cu traditia, te poti bucura de o plimbare inedita prin lumea satului romanesc.
La hanul La Bariera se poate poposi pentru o gustare din gastronomia traditionala, un pahar de vorba si buna dispozitie.
Muzeul Satului a fost, este si va ramane pastratorul sufletului "satului romanesc" integrat in cultura europeana.
Casa veche in Muzeul Satului