Acasa
Ansamblul arhitectonic format din Catedrala Patriarhala, Resedinta Patriarhala si Palatului Patriarhiei este situat pe locul fostei manastiri pe care voievodul Constantin Serban Basarab, domnitorul Tarii Romanesti (1654-1658), a construit-o in Bucuresti in 1656.
Biserica manastirii, purtand hramul "Sfintii Constantin si Elena", a fost sfintita de catre Macarie, Patriarhul Antiohului si al Intregului Orient, impreuna cu mitropolitul si episcopii Tarii Romanesti.
Peretii interiori ai monumentului au fost pictati pentru prima oara in 1665.
In 1668, un document semnat de voievodul Radu Leon (1664-1669) a transformat biserica intr-o Catedrala Metropolitana.
Resedinta metropolitana dupa 1661, asezarea monahala a fost desemnata sa gazduiasca cel mai inalt prelat al Bisericii Ortodoxe (Rasaritene) in 1688, cand scaunul mitropolitului s-a mutat de la Targoviste la Bucuresti, urmand decretul Voievodului, mentionat mai sus.
In 1678, Mitropolitul Varlaam (1672-1679) a fondat o tipografie in cateva camere ale cladirii, unde, dupa zece ani, s-a editat Biblia "Bucurestiului", care a aparut in intregime in limba romana.
In 1925, Biserica Ortodoxa Romana a fost ridicata la rangul de patriarhie; in consecinta, Catedrala Mitropolitana a devenit Catedrala Patriarhala, iar resedinta mitropolitului, resedinta patriarhului.
Pe parcursul ultimelor trei secole, atat biserica precum si resedinta au fost restaurate de nenumarate ori; cele mai importante lucrari de restaurare au avut loc in anii 1779, 1834-1839, 1932-1934, si 1960-1962.
Catedrala Patriarhala urmeaza stilul bisericii pe care Neagoe Basarab a ridicat-o in vecinatatea Manastirii Curtea de Arges intre 1512-1517, dar monumentul de la Bucuresti este de departe mai frumos: construit pe o fundatie mai mare, are un pronaos mai mare si patru coloane identice mai inalte; decoratia exterioara consta in doua registre separate printr-un brau de piatra alcatuit din trei ciubuce rasucite.
Monumentul aproape ca si-a recapatat imaginea initiala dupa lucrarile de restaurare din 1960-1962, concepute dupa planurile arhitectului Paul E. Miclescu. In pridvor se afla icoana praznicar cu Sfintii Imparati Constantin si Elena, pictata in 1665 pe peretele estic, deasupra usii de la intrare. Cele zece coloane octogonale de piatra din pronaos au muchiile profilate si capitelele sculptate si poleite.
Frescele interioare au fost pictate de Dimitrie Belizarie in 1932-1935. In nisa nordica a pronaosului se afla moastele Sf. Dimitrie cel Nou, aduse aici in 1774 si asezate intr-o racla de argint bogat ornamentata. Mormintele primului, celui de-al doilea si celui de-al patrulea dintre patriarhii romani - Miron (d. 1939), Nicodim (d. 1948) si Justin (d. 1968) - se gasesc in partea sudica a pronaosului.
Cele patru icoane imparatesti au fost proiectate de Otilia Oteteleseanu si executate in atelierele Institutului Biblic din Bucuresti in 1961-1964 la cererea celui de-al treilea patriarh roman, Iustinian (d. 1977).
Clopotnita, terminata in 1698, a fost ridicata de voievodul Constantin Brancoveanu (1688-1714). La exteriorul bisericii, spre altar, coloana cu inscriptii, de forma rotunda, a fost realizata in memoria mitropolitilor Teodosie (d. 1708) si Stefan al II-lea (d. 1738).
Ansamblul de trei cruci, "Troita", sculptat in piatra, a fost plasat la nord de Catedrala in 1959. Cea mai inalta dintre cruci se presupune ca dateaza din vremea voievodului Petru Cercel (1538-1585), iar celelalte doua dateaza din 1617 si, respectiv, 1644.
Palatul Patriarhal a fost extins si redecorat conform planurilor arhitectului Gheorghe Simota. Cele mai importante lucrari de restaurare au fost efectuate in timpul arhipastoririi Prea-Fericitilor Parinti Miron, Iustinian si Teoctist (al cincilea patriarh roman, 1986).
Constructia paraclisului dedicat Sf. Gheorghe a inceput probabil in timpul domniei lui Gheorghe Duca (1673-1730) si s-a terminat in 1723, datorita voievodului Nicolae Mavrocordat (1719-1730) si Mitropolitului Daniil (1719-1731), cand i s-a adaugat un al doilea hram,acela al Sf. Prooroc Daniil.
Palatul Patriarhal ocupa cladirea ridicata in 1908-1909, urmand planurile lui Dimitrie Maimarolu pentru Parlamentul Romaniei.
In 1948 edificiul a devenit locul Marii Adunari Nationale si dupa 1990 cel al Camerei Deputatilor.
Alocat Patriarhiei in 1996, Palatul gazduieste evenimente religioase importante ce promoveaza activitatile pastorale, sociale si filantropice ale Bisericii Ortodoxe Romane.
Biserica manastirii, purtand hramul "Sfintii Constantin si Elena", a fost sfintita de catre Macarie, Patriarhul Antiohului si al Intregului Orient, impreuna cu mitropolitul si episcopii Tarii Romanesti.
Peretii interiori ai monumentului au fost pictati pentru prima oara in 1665.
In 1668, un document semnat de voievodul Radu Leon (1664-1669) a transformat biserica intr-o Catedrala Metropolitana.
Resedinta metropolitana dupa 1661, asezarea monahala a fost desemnata sa gazduiasca cel mai inalt prelat al Bisericii Ortodoxe (Rasaritene) in 1688, cand scaunul mitropolitului s-a mutat de la Targoviste la Bucuresti, urmand decretul Voievodului, mentionat mai sus.
In 1678, Mitropolitul Varlaam (1672-1679) a fondat o tipografie in cateva camere ale cladirii, unde, dupa zece ani, s-a editat Biblia "Bucurestiului", care a aparut in intregime in limba romana.
In 1925, Biserica Ortodoxa Romana a fost ridicata la rangul de patriarhie; in consecinta, Catedrala Mitropolitana a devenit Catedrala Patriarhala, iar resedinta mitropolitului, resedinta patriarhului.
Pe parcursul ultimelor trei secole, atat biserica precum si resedinta au fost restaurate de nenumarate ori; cele mai importante lucrari de restaurare au avut loc in anii 1779, 1834-1839, 1932-1934, si 1960-1962.
Catedrala Patriarhala urmeaza stilul bisericii pe care Neagoe Basarab a ridicat-o in vecinatatea Manastirii Curtea de Arges intre 1512-1517, dar monumentul de la Bucuresti este de departe mai frumos: construit pe o fundatie mai mare, are un pronaos mai mare si patru coloane identice mai inalte; decoratia exterioara consta in doua registre separate printr-un brau de piatra alcatuit din trei ciubuce rasucite.
Monumentul aproape ca si-a recapatat imaginea initiala dupa lucrarile de restaurare din 1960-1962, concepute dupa planurile arhitectului Paul E. Miclescu. In pridvor se afla icoana praznicar cu Sfintii Imparati Constantin si Elena, pictata in 1665 pe peretele estic, deasupra usii de la intrare. Cele zece coloane octogonale de piatra din pronaos au muchiile profilate si capitelele sculptate si poleite.
Frescele interioare au fost pictate de Dimitrie Belizarie in 1932-1935. In nisa nordica a pronaosului se afla moastele Sf. Dimitrie cel Nou, aduse aici in 1774 si asezate intr-o racla de argint bogat ornamentata. Mormintele primului, celui de-al doilea si celui de-al patrulea dintre patriarhii romani - Miron (d. 1939), Nicodim (d. 1948) si Justin (d. 1968) - se gasesc in partea sudica a pronaosului.
Cele patru icoane imparatesti au fost proiectate de Otilia Oteteleseanu si executate in atelierele Institutului Biblic din Bucuresti in 1961-1964 la cererea celui de-al treilea patriarh roman, Iustinian (d. 1977).
Clopotnita, terminata in 1698, a fost ridicata de voievodul Constantin Brancoveanu (1688-1714). La exteriorul bisericii, spre altar, coloana cu inscriptii, de forma rotunda, a fost realizata in memoria mitropolitilor Teodosie (d. 1708) si Stefan al II-lea (d. 1738).
Ansamblul de trei cruci, "Troita", sculptat in piatra, a fost plasat la nord de Catedrala in 1959. Cea mai inalta dintre cruci se presupune ca dateaza din vremea voievodului Petru Cercel (1538-1585), iar celelalte doua dateaza din 1617 si, respectiv, 1644.
Palatul Patriarhal a fost extins si redecorat conform planurilor arhitectului Gheorghe Simota. Cele mai importante lucrari de restaurare au fost efectuate in timpul arhipastoririi Prea-Fericitilor Parinti Miron, Iustinian si Teoctist (al cincilea patriarh roman, 1986).
Constructia paraclisului dedicat Sf. Gheorghe a inceput probabil in timpul domniei lui Gheorghe Duca (1673-1730) si s-a terminat in 1723, datorita voievodului Nicolae Mavrocordat (1719-1730) si Mitropolitului Daniil (1719-1731), cand i s-a adaugat un al doilea hram,acela al Sf. Prooroc Daniil.
Palatul Patriarhal ocupa cladirea ridicata in 1908-1909, urmand planurile lui Dimitrie Maimarolu pentru Parlamentul Romaniei.
In 1948 edificiul a devenit locul Marii Adunari Nationale si dupa 1990 cel al Camerei Deputatilor.
Alocat Patriarhiei in 1996, Palatul gazduieste evenimente religioase importante ce promoveaza activitatile pastorale, sociale si filantropice ale Bisericii Ortodoxe Romane.